Text apărut inițial pe site-ul Adevărul


Kelemen Hunor a anunţat că UDMR susţine ideea lansată de Centrul pentru Studiul Democraţiei privind introducerea în legea alegerilor parlamentare a ideii de prag alternativ, pe lângă cel naţional de 5%. Sunt necesare câteva explicaţii suplimentare despre această propunere.


Mai întâi câteva elemente de context.

În urma consultărilor cu partidele parlamentare, organizate lunea trecută la Cotroceni, preşedintele Iohannis s-a arătat optimist cu privire la direcţia pe care o urmează dezbaterile pe tema reformelor politice aflate în prezent pe agenda Parlamentului şi pe cea publică.

Centrul pentru Studiul Democraţiei a fost una dintre cele mai active voci din partea societăţii civile şi a mediului academic. Activitatea noastră din ultimele s-a soldat cu propuneri pe toate componentele majore: finanţarea partidelor, sistemele electorale pentru alegerile locale (pentru primari, preşedinţii de consilii judeţene, consilii locale şi judeţene), sistemul electoral pentru alegerea parlamentarilor, legea partidelor, votul prin corespondenţă.


Din această perspectivă împărtăşim, cu moderaţie, optimismul preşedintelui. Un câştig important al dezbaterilor din ultimele luni este că societatea civilă se află la masa discuţiilor. Uneori entuziasmul decidenţilor din Parlament faţă de aceste consultări este real, alteori mai degrabă formal. Una peste alta, însă, propunerile societăţii civile şi ale experţilor ajung pe masa parlamentarilor, poate pentru prima dată într-o asemenea măsură după 1990. Aici, Preşedinţia joacă un rol important, adeseori puţin vizibil „cu ochiul liber” al presei sau al publicului. Însă - şi colegii din celelalte organizaţii relevante pot confirma - rolul de mediere între actorii politici şi societatea civilă este foarte prezent în activitatea instituţiei, chiar în timp ce scriu sau citiţi aceste rânduri.


Desigur, e de apreciat faptul că partidele reacţionează la semnale. Cred că, luat ca fapt în sine, acesta este un alt câştig major al ultimelor luni. Unii spun că această fereastră de oportunitate este generată de semnalul dat de societatea românească prin alegerea lui Klaus Iohannis şi de întreg contextul creat cu ocazia alegerilor din noiembrie. E o explicaţie plauzibilă. Merg însă mai departe şi cred că această fereastră de oportunitate ţine şi de maturizarea clasei politice şi a democraţiei în România. Era şi timpul, la 25 de ani de la căderea comunismului! Sper ca evenimente ulterioare să nu mă contrazică.


Din perspectiva Centrului pentru Studiul Democraţiei, faptul că propunerea de prag alternativ a ajuns să fie luată în calcul în discuţiile despre legea alegerilor parlamentare este un nou motiv de satisfacţie.Reamintesc faptul că CSD a fost singura organizaţie care a solicitat preşedintelui Iohannis să retrimită spre reexaminare Parlamentului legea finanţării partidelor şi campaniilor electorale. Lucru pe care preşedintele l-a şi făcut, invocând o parte dintre argumentele ridicate de noi. Desigur, poate că ar fi făcut-o oricum, iar felul în care noua formă a legii a trecut de Senat, cu şanse mici să se mai schimbe ceva la Camera Deputaţilor, e mai puţin ambiţios decât ceea ce ne doream (spuneam la început că sunt de un optimis moderat), însă avem sentimentul că am contribuit la adoptarea unei legi mai bune şi că am fost ascultaţi.


În acest context, faptul că UDMR a preluat propunerea noastră de prag alternativ (CSD este „asociaţia de la Cluj” despre care vorbeşte Kelemen) este un nou semnal că lucrurile se pot mişca.CSD a propus acest prag alternativ în corelaţie cu aşteptata eliminare a criteriului geografic pentru înfiinţarea partidelor din noua lege a partidelor, aflată şi această în dezbatere parlamentară. De altfel, argumentul general pe care l-am promovat în ultimele luni este că toate aceste legi trebuie gândite complementar. Înfiinţarea partidelor cu minim 3 membri şi, implicit, eliminarea criteriului geografic, este un pas major înainte, însă ar fi bine ca această măsură să se regăsească şi în legea electorală. Cu alte cuvinte, să nu eliminăm bariere din legea partidelor, dar să le menţinem prin legile electorale.


Aşadar, propunerea noastră este ca pe lângă pragul electoral naţional de 5% (propunerea noastră e de 4%), să existe un prag electoral care să permită unui actor electoral să aibă reprezentare parlamentară dacă obţine atinge un procent de voturi într-un anumit număr de circumscripţii. UDMR a preluat, de fapt, o propunere mai veche a CSD, aceea ca un partid să obţină mandate, chiar dacă nu trece pragul naţional, dacă obţine minim 20% din voturi în 4 circumscripţii judeţene. Aceasta este o propunere care s-a aflat în faţa membrilor comisiei de cod electoral cu ocazia şedinţei de pe 10 martie.


Între timp, am „relaxat” propunerea noastră, pentru a o face şi mai favorabilă partidelor nou înfiinţate. Mai precis, actuala noastră propunere se referă la un prag de 12% în 3 circumscripţii judeţene.


Important e principiul. Salutăm faptul că inclusiv preşedintele comisiei de cod electoral, Mihai Voicu, acceptă această idee. E un pas înainte în special din perspectiva abordării: pragul alternativ reprezintă, de fapt, o şansă în plus pentru partidele nou înfiinţate. În plus, acceptăm în conştiinţa colectivă ideea de partid regional, care a fost mult timp respinsă atât instituţional, prin legea partidelor, dar şi ca principiu, la nivel de dezbatere, fiind mereu fluturată în faţa publicului sperietoarea pierderii Ardealul prin jocuri orchestrate de maghiari (simplific argumentul deja simplist al acestei tabere extrem de numeroase şi vocale).


Ideea de prag alternativ este prezentă şi acum în legislaţia electorală (6 mandate de deputat şi 3 de senator dobândite cu peste 50% în colegii uninominale), deci această propunere adaptează acest principiu la contextul votului pe liste şi la eliminarea colegiilor electorale. Există şi alte state europene în care funcţionează principiul reprezentării proporţionale, cu vot pe liste, prag naţional, dar care folosesc şi prag alternativ. De exemplu, Suedia foloseşte un astfel de sistem, cu prag naţional de 4%, dar unde un partid obţine reprezentare parlamentară dacă obţine 12% într-o singură circumscripţie naţională. Adaptând la contextul românesc, impunerea acestui prag la nivelul a trei sau patru circumscripţii limitează posibilitatea ca un lider („baron”) local să îşi constituite un partid şi să obţină reprezentare parlamentară folosindu-se strict de influenţa sa la nivel local.


În acest context, reamintim şi de propunerea CSD privind implementarea unui vot pe listă deschisă. În esenţă, din perspectiva propunerilor partidelor, nu se schimbă nimic pe fond.Dorim vot proporţional, în circumscripţii judeţene, cu prag naţional (preferabil de 4%, nu de 5%), pe liste de partid ordonate, alegătorul având la dispoziţie un singur vot, pe care îl poate da ori unei liste de partid, în bloc, fie unui anumit candidat de pe lista partidului (votul fiind contorizat implicit şi pentru partid). Candidaţii care ar obţine un număr de preferinţe individuale (am spus noi 4% din voturile valabil exprimate pentru partid în judeţul respectiv), să aibă prioritate la distribuirea mandatelor. Acest principiu poate funcţiona şi la alegerile pentru consiliile locale şi judeţene.


Atât pragul alternativ, cât şi lista deschisă, sunt elemente care fac sistemul electoral mai competitiv. Ca în capitalism, mai multă competiţie duce la produse mai bune. Desigur, înţelegem rezervele partidelor mari faţă de ideea de mai multă competiţie, însă acestea ar trebui să vadă dincolo de interesele pe termen scurt şi să înţeleagă că inclusiv ele vor beneficia de pe urma unei mai mari deschideri a competiţiei, pentru că vor plasa în funcţii publice persoane mai bune.


Nu în ultimul rând, deschiderea (chiar dacă de nevoie) a UDMR faţă de propunerea noastră e încă o dovadă că politicienii maghiari din această formaţiune, indiferent dacă suntem sau nu cu opiniile sau politicile pe care le promovează, arată că au un simţ politic ridicat, reuşind să înţeleagă beneficiile proprii ale unei propuneri care nu îi vizează (Kelemen Hunor are dreptate când spune că CSD a avut în minte partidele regionale), dar care poate fi în avantajul lor. Nu degeaba UDMR e în prim-planul politicii naţionale şi al guvernării de atât timp. Iar repunerea formaţiunii pe baze regionale ar face parte din strategia de „reinventare”, lansată la recentul congres, în raport cu propriul electorat. Şi ar elimina situaţiile haioase din cele mai recente două legislaturi, când am avut în Parlament deputaţi UDMR de Galaţi sau Tulcea.