Punerea în funcțiune a ETS 2 și a Fondului pentru climat social – Considerații de impact și oportunități pentru statele membre europene
autori:
Alexander Eden, Iryna Holovko – Adelphi, Johanna Cludius, Nelly Unger, Victoria Noka, Katja Schumacher – Öko-Institut, Andreea Vornicu-Chira – Centrul pentru Studiul Democrației și Piotr Gutowski, Krzysztof Głowacki – WiseEuropa
citare sugerată:
Eden et al. 2023 „Punerea în funcțiune a ETS 2 și a fondului pentru climă socială: impacturi, considerații și oportunități pentru statele membre europene”
Descărcați textul complet aici.
Rezumat executiv
La începutul anului 2023, o legislație de referință a fost adoptată de UE, care stabilește un nou sistem de comercializare a emisiilor (ETS 2) pentru sectoarele clădirilor și transportului rutier. Deoarece creșterea rezultată a costurilor energetice este de așteptat să aibă un impact social inegal, ETS 2 este asociat cu Fondul Social Climate, un mecanism de canalizare a unei ponderi din veniturile din alocațiile ETS 2 către cei mai vulnerabili.
Prețul carbonului ETS 2 este programat din 2027, iar SCF din 2025, stabilind un calendar ambițios pentru implementare. Statele membre trebuie să elaboreze planuri naționale privind clima socială, care să implice analiza modelelor de vulnerabilitate și dezvoltarea unui set de măsuri adecvate la nivel național. Acest raport contribuie la discutarea ETS 2 și a implementării Fondului pentru Climatul Social prin a) examinarea regulilor și proceselor prezentate în legislație; b) analiza modelelor naționale de impact și vulnerabilitate; și c) discutarea provocărilor cheie de proiectare a politicilor în lumina bunelor practici internaționale.
Modelarea noastră arată că un preț al carbonului ETS 2 de 70 EUR va avea, în medie, un impact limitat asupra cheltuielilor gospodăriilor din Europa. Cu toate acestea, fără utilizarea veniturilor, prețul carbonului va fi regresiv, afectând în mod disproporționat gospodăriile cu venituri mici și, în medie, reprezentând o povară mai mare a costurilor pentru statele membre cu venituri mai mici.
Finanțarea SCF ar trebui să vizeze persoanele vulnerabile, definite ca gospodării în sărăcie energetică sau transport, precum și pe cei care se confruntă cu o povară semnificativă a costurilor fără mijloacele de adaptare. În contextul fiecărui stat membru, veniturile scăzute, dependența de combustibilii fosili și diviziunea rural-urban, toate contribuie la modelele naționale de vulnerabilitate.
Într-o serie de indicatori, sărăcia energetică este mai răspândită în statele membre cu venituri mai mici, în timp ce nivelurile sărăciei în transporturi sunt similare în toată Europa. Aceste condiții afectează de obicei gospodăriile din ultimele trei decile de venit, dar se extind în decile mai mari în unele țări, cum ar fi Polonia și România. Toate statele membre ale UE găzduiesc o parte din populațiile vulnerabile.
O provocare cheie a SCF este cerința de a viza grupurile vulnerabile cu investiții ecologice și măsuri directe de sprijin pentru venit. Direcționarea eficientă ridică provocări legate de disponibilitatea datelor, metodologia și fezabilitatea. Este nevoie de muncă pentru a dezvolta indicatori precisi, dar practici, care să integreze date socio-economice la nivel local în fiecare stat membru, să definească grupuri eligibile, să localizeze gospodăriile și să găsească canale pentru livrare.
Actorii subnaționali, cum ar fi municipalitățile, vor juca un rol central în implementare. Prin urmare, implicarea părților interesate și comunicarea sunt cheia pentru a construi implicarea, conștientizarea, sprijinul, proprietatea, încrederea și angajamentul. Factorii de decizie ar trebui să lucreze în colaborare și să implice părțile interesate la începutul procesului.
O selecție de exemple de bune practici poate informa proiectarea politicilor, în special din sistemele existente de preț al carbonului în Europa și America de Nord. Deși nicio abordare unică nu se potrivește perfect cadrului SCF, multe aspecte pot fi bazate pe sau adaptate.
