Text apărut inițial pe site-ul Contributors


Fac ce fac politicienii noştri şi iar ne obligă să îl parafrazăm pe Caragiale... Felul şi forma în care a fost adoptată legea finanţării partidelor şi a campaniilor electorale săptămâna trecută pare să se ghideze după principiul „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica!”. Şi chiar că din această dilemă nu putem ieşi... am zis!


Şi totuşi...

Alături de colegii Laurea Bretea şi Gabriel Bădescu, de la Centrul pentru Studiul Democraţiei din Cluj, am depus un memoriu la Administraţia Prezidenţială prin care îi solicităm preşedintelui Klaus Iohannis să nu promulge textul de lege privind finanţarea partidelor şi să îl retrimită Parlamentului pentru noi dezbateri. De asemenea, am făcut o serie de recomandări proprii pentru modificarea legii. Redau pe scurt esenţa acestor propuneri.


Propunem modificarea PL 95/2014 prin eliminarea din text a următoarelor elemente:

- Împrumuturile de la persoane fizice sau juridice- articolul 51;

- Donaţiile de la persoane juridice - articolul 5;

- Donaţiile confidenţiale, indiferent de sursă sau de cuantum- articolul 7;

- Prevederea conform căreia donaţiile primite cu scopul achiziţionării de imobile nu se plafonează - articolul 52.

Propunem modificarea PL 95/2014 prin introducerea sau modificarea în text a următoarelor elemente:

- Partidele politice pot face împrumuturi doar de la instituţii de credit cu sediu în România - articolul 3 (11).

- Partidele politice trebuie să declare la AEP şi la BNR toate împrumuturile şi condiţiile lor - articolul 3 (11).

- Donaţiile primite de la o persoană fizică pot fi de până la 50 (în loc de 200) de salarii de bază minie brute pe an - articolul 5 (3).

- Publicarea listei tuturor donatorilor pe siteurile partidelor şi în Monitorul Oficial - articolul 9.

- Excluderea de la distribuţia subvenţiei de la bugetul de stat pe o perioadă de până la 5 ani a tuturor partidelor afectate de condamnări privind infracţiuni electorale - articolul 14.

- Extinderea termenului de prescriere a infracţiunilor electorale de la 3 la 5 ani - articolul 41 (5).


Preşedintele Klaus Iohannis şi echipa sa au demonstrat în ultimele săptămâni o reală deschidere faţă de propunerile societăţii civile. Din păcate sau din fericire, mandatul prezidenţial este limitat de Constituţie, însă, făcând uz de atribuţia prevăzută de Constituţia României la articolul 77 (2), preşedintele poate forţa măcar o perioadă mai lungă de dezbatere asupra acestui text de lege fundamental, chiar dacă nu avem vreo garanţie că se vor schimba prea multe la nivelul Parlamentului.


Să fim bine înţeleşi: o reformare a cadrului de finanţare a partidelor şi campaniilor, în vigoare din 2006, este mai mult decât necesară. Principiul subvenţionării de la stat per candidat este unul care poate aduce beneficii pe termen lung, deoarece va dispărea, teoretic, elementul cheie care imprimă o dinamică păguboasă relaţiei dintre „doritorul de a fi candidat” şi partid - faptul că trebuie să „cotizezi” la partid pentru a prinde un loc de candidat (cu cât mai mult, cu atât mai sigur). După cum spune colegul Valentin Mălăescu de la Ziua de Cluj, ar putea fi cea mai mare revoluţie în politica românească după 1990.


Pe de altă parte, felul în care sunt reglementate în textul votat la unison de PSD şi PNL elemente precum împrumuturile şi donaţiile lasă în cotinuare deschise prea multe portiţe prin care se pot perpetua practicile nefericite din preajma alegerilor şi pot anula toate elementele pozitive din lege. Posibilitatea de a contracta împrumuturi de la persoane fizice, posibilitatea de a nu declara împrumuturile, posibilitatea de a primi donaţii anonime, neclarităţile privind sancţiunile - toate aceste elemente strică tot ce ar putea fi bine prin această nouă lege.


Un alt argument pentru care trebuie întoarsă în Parlament legea ţine de timpul în care aceste noi principii s-au aflat (de fapt, nu s-au aflat) în dezbaterea publică. Nu existe motive pentru care acestă lege să fie trecută (să nu zic „trântită”) atât de repede. Discuţiile din Comisia parlamentară specială de cod electoral au fost extrem de rapide, iar societatea civilă, cu toată vigilenţa ei şi chiar dacă era în sală la toate şedinţele, abia dacă a apucat să înţeleagă ce se întâmplă. Parlamentarii au profitat de existenţa în dezbatere a unui proiect anterior respins de Senat, pe care l-au preluat în Camera Deputaţilor, l-au reşapat rapid prin amendamente ca să corespundă cu voinţa Comisiei şi i-au dat vot final. „Curat constituţional” din perspectivă procedurală!


Dar haideţi, domnilor parlamentari, să nu ne grăbim chiar aşa de tare. Apreciem eficienţa, dar nu legile făcute pe genunchi. Era timp pentru un studiu de impact, era timp de discuţii mai serioase cu societatea civilă şi mediul academic. Am văzut în multe rânduri că sunteţi capabili să votaţi o lege cap-coadă în mai puţin de o săptămână. Puteţi face asta şi după ce lăsaţi un pic de timp pentru discuţii şi consultări (pe bune) cu noi ceilalţi.