Ce îi pot aduce gazele naturale consumatorului din România, mai ales în lumina mult discutatelor descoperiri din Marea Neagră? Pot fi gazele naturale un combustibil de tranziție în România? Ce rol vor avea gazele naturale în mixul energetic al viitorului, din perspectiva suportabilității consumatorului, dar și a impactului de mediu?
Am realizat timp de un an de zile cea mai cuprinzătoare cercetare din România pe subiectul sărăciei energetice, realizând că această problematică economică și socială complexă nu primește, nici pe departe, atenția cuvenită. Autoritățile nu au adoptat nicio măsură solidă la mai bine de șase ani de când aveau obligația să adopte un Plan Național de Acțiuni privind Sărăcia Energetică, în condițiile în care aproape 20% din români trăiesc în sărăcie energetică și numai 5% primesc ajutoare de încălzire, în cuantum mediu de 23 de lei pe lună.
Mai bine de jumătate din populația țării se încălzește în condiții primitive: sobe alimentate de lemne, ale căror prețuri sunt deopotrivă prohibitive și volatile. Pot gazele naturale să fie o alternativă pentru mediul rural? Dar pentru mediul urban, acolo unde multe localități continuă să nu fie conectate la rețeaua de gaz și unde sistemele de încălzire centralizată tip SACET sunt în declin?
Cercetarea noastră face apel atât la literatura de specialitate, cât și la baze extinse de date cu privire la alimentarea cu gaze naturale și la economia construcțiilor, dar și la paneluri de experți internaționali și naționali care au răspuns întrebărilor noastre. Am citit cu un ochi critic proiectul de strategie energetică națională (varianta 2016) și completările ulterioare din 2018 precum și diferitele documente legislative și de politici europene pentru a ne da seama încotro se pot îndrepta gazele naturale în România și ce impact au diferitele decizii de politică energetică asupra consumatorului.