Articol aparut initial pe site-ul www.adevarul.ro


Dincolo de neajunsurile procesului de adoptare a legii, trebuie subliniate plusurile care se regăsesc în conţinutul acesteelementul cel mai important al legii este posibilitatea de înscriere în registrul electoralia. Noutăţile aduse de noua lege trebuie explicate şi popularizate de urgenţă în diaspora. Elementul cel mai important al legii este posibilitatea de înscriere în registrul electoral.


Text scris împreună cu Laura Bretea, expert electoral şi cercetător în cadrul CSD.


Modul în care a fost adoptată legea votului prin corespondenţă încununează prestaţia slabă a parlamentarilor de-a lungul întregului an, ilustrând încă o dată lipsa de transparenţă şi jocurile politice care au dominat procesul de revizuire şi în cazul legislaţiei electorale, a legii partidelor sau a legii finanţării partidelor şi campaniilor.


Însă dincolo de neajunsurile procesului de adoptare a legii, trebuie subliniate plusurile care se regăsesc în conţinutul acesteia. Legea putea fi mult mai bună, dar ea reprezintă totuşi un pas înainte în ce priveşte facilitarea accesului la vot pentru românii din diaspora. Este un prim gest pozitiv făcut de clasa politică pentru românii din străinătate. Îmbunătăţirile aduse procesului electoral pentru diasporă pot produce o creştere semnificativă a numărului de voturi venite din străinătate şi implicit a participării acestui segment de electorat în luarea deciziilor.


Noutăţile aduse de noua lege trebuie explicate şi popularizate de urgenţă în diaspora, împreună cu toate modificările aduse anul acesta legislaţiei electorale. Presiunea asupra decidenţilor politici pentru îmbunătăţirea legislaţiei poate fi menţinută doar dacă alegătorii din străinătate profită de aceste modificări pentru a vota în număr mare. Este cunoscut faptul că mobilizarea la vot în cazul alegerilor parlamentare (şi în diaspora, şi în ţară) este mai scăzută decât la prezidenţiale. O utilizare slabă a noilor prevederi adresate diaspore ar putea servi drept argument celor care consideră că ele sunt inutile şi ar putea împiedica folosirea lor la alegerile prezidenţiale, când interesul din partea diasporei va fi mai mare.


Înscrierea în registrul electoral, pasul cel mai important


Deşi accentul cade pe procedura de vot prin corespondenţă, considerăm că elementul cel mai important al legii este posibilitatea de înscriere în registrul electoral. Înscrierea în registrul electoral este prima tentativă a autorităţilor de a recenza cu propriile mijloace câţi români se află în străinătate şi în ce ţări.


Până la alegerile din 2014 inclusiv nu existau liste electorale permanente pentru românii din străinătate. Aceştia erau înscrişi numai în listele electorale româneşti (la domiciliul declarat pentru cei care aveau reşedinţă în străinătate şi pe listele electorale de la Sectorul 1, Bucureşti, pentru cei cu domiciliu în străinătate). Această situaţie se datora faptului că înregistrarea în listele electorale se face automat în România – un cetăţean e înscris în listele electorale de către primăria în raza căreia îşi are domiciliul. Prin legea 208/2015 pentru alegerile parlamentare, se introduce pentru românii din străinătate înscrierea voluntară, care de fapt înseamnă notificarea Autorităţii Electorale Permanente în legătură cu schimbarea domiciliului sau reşedinţei.


Românii care doresc să voteze în străinătate indică printr-o declaraţie reşedinţa sau domiciliul în străinătate şi solicită să voteze în cea mai apropiată secţie de votare. Cererea scrisă trebuie trimisă prin poştă sau depusă la cea mai apropiată misiune diplomatică. Spre deosebire de proiectele de lege anterioare, legea 208/2015 nu prevede solicitarea de documente legalizate. Alegătorul trebuie să suporte doar cheltuielile legate de deplasare sau trimiterea prin poştă a documentelor şi copiilor solicitate.


Mai multe secţii de vot în străinătate, timpi de aşteptare mai mici


Această procedură are un impact benefic asupra felului în care vor fi organizate secţiile de vot în străinătate. Numărul mic al secţiilor de votare a fost sursa organizării catastrofale a alegerilor prezidenţiale din 2014. Înregistrarea în registrul electoral ar trebui să permită autorităţilor să planifice mai bine. Legea 208/2015 prevede înfiinţarea de secţii de votare în comunităţile unde se găsesc cel puţin 100 de alegători. Numărul de alegători arondaţi la o secţie de votare nu poate să depăşească 2000 de alegători. Aceste prevederi obligă autorităţile să organizeze mai multe secţii de votare acolo unde se înscrie un număr mare de alegători.


Dacă se va creşte numărul de secţii de votare şi se va respecta numărul limită de 2000 de alegători arondaţi la fiecare secţie, atunci personalul secţiei va putea să gestioneze votarea. Mai mult, vor dispărea declaraţiile pe proprie răspundere din secţiile în care vor vota alegătorii înscrişi în registrul electoral. De asemenea, vor dispărea listele electorale suplimentare, care erau completate de mână de către personalul secţiei de votare şi care îngreunau semnificativ votarea.


Înlesnirile logistice pentru votul diasporei introduc şi o componentă suplimentară de responsabilizare pentru diasporă. Românii din străinătate au demonstrat în 2014 că pot sta la cozi ore în şir pentru a-şi exprima votul, însă există voci care consideră că mobilizarea diasporei a fost mai degrabă una emoţională, de moment. Introducerea înscrierii voluntare în registrul electoral trimiterea prin poştă a documentelor necesare şi asumarea costurilor pentru înscriere cu şase luni înainte. În plus, cei care doresc să voteze prin corespondenţă nu trebuie să se înscrie de două ori, ci doar să opteze pentru una dintre cele două variante de înscriere. Această prevedere poate funcţiona tot ca un instrument de presiune pe autorităţi şi poate demonstra determinarea românilor străinătate de a participa la procesul electoral.


Însă aceste beneficii se aplică doar dacă alegătorii din străinătate se înscriu în registrul electoral. Legea electorală nu interzice celor care nu se înscriu în registru să voteze, aceştia o pot face în secţii de votare „clasice”, organizate în misiuni diplomatice. Dacă înregistrarea în registrul electoral pentru votul prin corespondenţă şi votul în secţia de votare nu va deveni regula printre românii din străinătate, atunci autorităţile vor trebui să gestioneze aceleaşi cozi interminabile de alegători.


Votul prin corespondenţă, o chestiune de eficienţă


Procedura efectivă a votului prin corespondenţă – expedierea de la şi de către alegători, elementele de siguranţă, aspectul plicurilor – aşa cum sunt prevăzute în noua lege nu sunt substanţial diferite de ceea ce concepuseră Ministerul de Afaceri Externe, PMP, PNL şi alţii care au susţinut votul prin corespondenţă. Un semn important de întrebare îl provoacă implicarea în organizarea votului a Poştei Române, companie care a recunscut că nu se simte pregătite să gestioneze acest proces şi că nu înţelege exact ce va avea de făcut şi care vor fi costurile. Buna organizare a votului prin corespondenţă depinde de capacitatea acestei societăţi de stat de a-şi organiza serviciile. Alternativa ar fi un furnizor privat de servicii poştale, ceea ce ar atrage după sine o procedură îndelungată de achiziţii şi probabil costuri mai mari. În plus, Poşta Română are cele mai bune conexiuni cu serviciile poştale de stat din alte ţări.


Dincolo de aceste probleme, modelul de implementare al votului prin corespondenţă pare a fi în linii mari în concordanţă cu standardele internaţionale, însă pentru o evaluare temeinică trebuie să aşteptăm o primă aplicare a procedurii.


Dezavantajele legii nu trebuie trecute cu vederea


Aceste înlesniri nu sunt suficiente şi modul în care au fost concepute şi adoptate poate fi criticat pe larg. ExpertForum şi celelalte organizaţii asociate campaniei Politica fără Bariere au subliniat „restanţele” rămase în conţinutul legii. Reamintim pe scurt câteva dintre defectele procedurilor adoptate: votul prin corespondenţă prevăzut momentan doar pentru alegerile parlamentare, o procedură de înscriere relativ complicată, imposibilitatea de a trimite documentele online, detaliile logistice încă necunoscute ale votului prin corespondenţă. Scurta istorie electorală românească ne învaţă însă că îmbunătăţirile legilor electorale au loc cu paşi foarte mici, în ritm de „un pas înainte, doi înapoi”şi că trebuie să profităm de acestea pentru a pune presiune în continuare pe politicieni pentru îmbunătăţirea continuă a legii.


Legea 208/2015 aşeaptă promulgarea şi publicarea în Monitorul Oficial. Este de aşteptat ca preşedintele Iohannis să grăbească acest proces, având în vedere insistenţa cu care a cerut adoptarea acestei legi şi faptul că pe parcursul anului a preferat să sublinieze elementele pozitive ale noilor legi decât neajunsurile lor (cu excepţia legii finanţării, retrimisă la Parlament). În calea intrării sale în vigoare mai poate sta doar o eventuală contestare la Curtea Constituţională. Dacă legea va trece de acest eventual obstacol, este esenţial ca autorităţile şi, în egală măsură, societatea civilă să demareze repede acţiuni prin care să îi informeze pe românii din străinătate cu privire la noile prevederi şi la importanţa înscrierii în registrul electoral. Doar printr-o mobilizare de magnitudinea celei de la prezidenţialele din 2014 şi printr-o utilizare sporită a noilor proceduri românii din diaspora vor putea pune presiune pe politicieni pentru îmbunătăţirea şi eficientizarea prevederilor legale şi vor putea solicita, cu argumente şi mai solide, un număr mai mare de parlamentari, o urgentare a introudcerii votului electronic sau o finanţare şi o politică de personal mai bună în instituţiile menite să îi reprezinte.